Mission Command

Mission Command – Comanda unică și execuția descentralizată în mediul militar

Sursa foto: www.pinsdaddy.com  

       Conflictele militare din ultimii ani ne-au demonstrat faptul că acțiunile din aria de responsabilitate se desfășoară în așa fel încât controlul centralizat exercitat de către comandant, nu mai poate fi eficient pentru a asigura succesul acțiunilor militare.

  Practic este imposibil ca un comandant să poată aprecia adecvat fiecare situație din aria sa de responsabilitate și în același timp să transmită ordine subordonaților, iar aceștia la rândul lor să reacționeze conform indicațiilor acestuia. Toate acestea în detrimentul initiativei comandanților din subordine.

  De exemplu în “The evolution of weapons and warfare” autorul descrie cum, de-a lungul timpului, a evoluat spațiul de desfășurare a acțiunilor militare precum și modul în care acest lucru a influențat modul de exercitare a comenzii și controlului. Astfel dacă în antichitate aproximativ 100.000 de militari ar fi ocupat o zonă de 1 km pătrat cu o adâncime de 0.15 km și un front de 6.5 km, în timpul războaielor Napoleoniene același număr de militari ar fi ocupat o suprafață de 20 km pătrați cu o adâncime de 2.5 km și un front de 8 km, iar în timpul celui de-al doilea război mondial același număr de militari aveau o arie de responsabilitate de aproximativ 2750 km pătrați cu o adâncime de 57 km și un front de 48 km [1 - Dupuy, T.N., “The evolution of weapons and warfare”, Indianapolis: Bobbs-Merrill,1980].

    În aceste condiții apare în mod firesc întrebarea: mai este comandantul în măsură să conducă forțele aplicând principiul comenzii și execuției centralizate?

                                         Comanda centralizată, execuția descentralizată

  Un posibil răspuns la această întrebare este foarte bine reliefat de către Steven Spielberg și Tom Hanks în episodul al doilea al filmului “Camarazi de Război”. Astfel pentru debarcarea din Normandia, strategii militari au identificat faptul că un punct cheie pentru succesul misiunii va fi executarea unei operații aeropurtate care să se desfășoare în spatele liniei de fortificații germane de pe plajele Normandiei. Așa cum este redat în film, cu 5 ore înaintea declanșării operațiunii, Regimentul 4 Infanterie este parașutat în spatele liniei de apărare germane având misiunea de a cuceri localitatea Carentan situată între plajele UTAH și OMAHA (codificari ale aliaților) facilitând astfel realizarea capului de pod. Deși misiunea a fost foarte bine planificată, executându-se repetiții la machete identice cu cele din localitatea Carentan, în ziua D apărarea anti-aeriană a germanilor a fost atât de puternică încât o parte din avioanele care transportau parașutiștii aliați au fost distruse, iar cealaltă parte a fost nevoită să parașuteze forțele mult mai devreme. Astfel doar 20% din parașutiștii Companiei E au ajuns la sol, la aproximativ 7 km de obiectiv, fără căpitanul Meeham comandantul companiei, împrăștiați pe o zonă foarte mare, unii dintre ei fără armament sau muniție și în imposibilitatea de a se regrupa. Acesta a fost punctul critic al misiunii în care căpitanul Winters, comandant de pluton în Compania E, a reușit în scurt timp să polarizeze în jurul său militari din cadrul regimentului. Cunoscând intenția și misiunea comandantului eșalonului superior acesta a reușit să reorganizeze militarii și să continue misiunea. Acesta este momentul când comanda centralizată reprezentată de către intenția și misiunea eșaloanelor superioare cunoscute de către căpitanul Winters și execuția descentralizată reprezentată de acțiunile parașutiștilor din spatele liniei germane, au funcționat și au condus la cucerirea localității Carentan și la facilitarea creării capului de pod. Astfel aliații nemaiavând legături radio cu majoritatea forțelor parașutate nu au mai putut avea controlul centralizat asupra forțelor. De fapt calitatea leadership-ul tinerilor ofițeri și pregătirea militarilor din subordine au condus la reorganizarea rapidă și la continuarea misiunii. Realizând că neutralizarea tunurilor de artilerie germane aflate în apropierea localității Carentan care loveau continuu plajele UTAH și OMAHA reprezintă o sarcină dedusă din misiunea pe care o avea de executat, Winters împreună cu cei 12 militari rămași din Compania E reușește să-și îndeplinească misiunea și să sprijine debarcarea din D Day.

  Dar execuția centralizată nu este întâlnită doar pe timpul procesului de conducere a forțelor așa cum reiese din exemplul relatat anterior. Aceasta apare deseori și pe timpul procesului de planificare a acțiunilor militare. Specific armatelor din fostul bloc sovietic execuția centralizată a creat consecințe în organizarea forțelor pentru misiune. Astfel pe timpul exercițiilor militare am constatat că există lideri care organizează forțele de tipul Task Force sau Battle Group și lideri, care își exprimă dorința unui control excesiv/execuție centralizată nedorind să împartă batalionul de tancuri și forțele de sprijin de luptă batalioanelor de infanterie. Iar acest lucru crează efecte, pe de o parte, la nivelui timpului de reacție al forțelor și aglomerarea procesului de luare a deciziei, pe timpul ducerii acțiunilor militare la nivelul comandantului care dorește să dețină controlul exclusiv al tuturor forțelor. Pe de altă parte execuția centralizată crează o atitudine reactivă subordonaților care nu vor face decât să reacționeze fie la acțiunile inamicului fie la ordinul comandantului, distrugându-se astfel inițiativa acestora.

Battle Group VS Structuri organice

  Pentru a exemplifica cele afirmate vă propun să facem un exercițiu de imaginație și să presupunem că într-o arenă sunt două echipe a câte 4 gladiatori. În echipa albastră fiecare din cei 4 gladiatori este dotat cu 2 sabii și un paloș, iar o sabie va fi de rezervă pentru toată echipa. În echipa roșie stăpânul acesteia decide ca 3 dintre gladiatori sa fie dotați cu 3 sabii, iar cel de-al patrulea cu 3 paloșe, iar un paloș de rezervă asupra sa, motivând că pe timpul ducerii luptei îi va conduce el când să se sprijine reciproc.

       Analizând acest exemplu apare firesc întrebarea care echipă ca va fi mai eficientă? Echipa albastră sau echipa roșie?

  La fel de antagonic se desfășoară acțiunile și în cazul mixării forțelor și organizării acestora de tipul Battle Group/Task Force față de organizarea pentru misiune pe structuri organice. Astfel unei structuri organice de tipul batalion de infanterie aflat în apărare și confruntându-se cu un inamic care este pe cale să rupă dispozitivul de apărare cu formațiuni de tancuri, cât timp îi va lua să transmită de la plutonul aflat în punct de sprijin pe LDA la PC de Companie din primul eșalon, de la acesta la TOC-ul batalionului de infanterie și de la acesta la TOC brigăzii, faptul că este nevoie în acea zona de responsabilitate de sprijinul structurilor de tancuri ale brigăzii pentru a respinge inamicul. Este oare mai eficient ca acel comandant de brigadă să lupte cu structuri organice sau cu structuri de tip Battle Group organizate în funcție de misiunea pe care o are de executat?

  Astfel pentru a crește calitatea leadership-ului în mediul militar, una dintre măsurile propuse face referire la Anexa A din OPORD – Organizarea forțelor pentru misiune. Prin continuarea promovării în cadrul instituțiilor de învățământ și pe timpul exercițiilor tactice folosirea, în funcție de specificul misiunii, a structurilor de tip Battle Group/Task Force crește viteza de reacție a structurilor, responsabilizează comandanții în luarea deciziilor și asigură condițiile necesare promovării inițiativei în rândul liderilor de la micile eșaloanele pentru a acționa în spiritul misiunii primite asemeni Cpt. Winters.

 

Comentariile dumneavoastra necesita aprobarea unui moderator. Mesajele ce contin expresii licentioase, atacuri la persoana, instiga la ura, rasism, xenofobie sau homofobie, ori aduc atingere altor persoane sau instituției militare vor fi editate sau sterse. Comentariile trebuie sa faca referire la subiectul articolului.